ACR 01 - Descrierea incompleta a sistemului social


Descrierea incompleta a sistemului social, fara a identifica viziunea de ansamblu si fara a identifica partile acestuia (primul pas din secventa logica a esecului)

Sistemul social este studiat in cadrul sociologiei. Aceasta stiinta a aparut in contextul schimbarilor radicale produse de Revolutia Franceza in 1779, precum si de Revolutia Industriala din Europa (trecerea de la o gandire fundamentata religios, la o gandire fundamentata stiintific, inlocuirea muncii manuale cu masinismul si aparitia controlului calitatii, impunerea relatiilor economice capitaliste in fata celor feudale etc). In timp, s-au succedat mai multe modele de sistem social (politico-economice), care au esuat succesiv, in special la natiunile de la baza ierarhiilor internationale. In acest context, sociologia s-a diversificat foarte mult ca stiinta, acoperind din ce in ce mai multe realitati sociale, de o mare complexitate si diversitate, cu doua exceptii.

Prima exceptie este legata de lipsa descrierii viziunii de ansamblu asupra sistemului social.

Aceasta lipsa este nefamiliara, deoarece in societate conceptul descrierii viziunii de ansamblu asupra unui sistem are o larga utilizare, dovada fiind descrierile, existente in legislatie, a nenumarate sisteme, precum si existenta, la nivelul multor entitati din mediul microeconomic, a descrierii sistemului propriu si a proceselor pe care le include. Aceasta lipsa este deosebit de importanta, deoarece toata legislatia trebuia cladita pornind de la descrierea de ansamblu. Desi nicaieri in legislatie nu este descris si sistemul social in intregul sau, exista multe situatii in care este utilizat conceptul de „sistem”. Pentru a fi ancorati in realitate, prezint exemple justificative, trecand peste faptul ca aceste sisteme sunt in fapt subsisteme ale acelui sistem social unic, despre care am afirmat ca nu are o descriere:

-   sistemul electoral;

-   sistemul de colectare de date si de informare periodica a opiniei publice privind prezenta populatiei la vot;

-   sistemul informational national necesar stabilirii rezultatelor alegerilor;

-   sistemele de protectie a sectiilor de votare, a buletinelor de vot si a celorlalte documente si materiale specifice perioadei electorale;

-   sistemul de asigurari sociale;

-   sistemul legal de impuneri;

-   sistemele de alianta militara;

-   sistemul national de aparare; 

-   sistemul financiar;

-   sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica;

-   sistemul de cariera;

-   sistemul public de pensii si alte drepturi la asigurari sociale;

-   sistemul politic; 

-   sistemul de bicameralism functional;

-   sistemul national de decoratii al Romaniei;

-   sistemul de securitate sociala;

-   sistemul judiciar;

-   sistemul energetic national etc

A doua exceptie, aflata in stransa legatura cu prima exceptie, este legata de lipsa identificarii juste a partilor sistemului social.

Si aceasta lipsa este profund nefamiliara, deoarece in societate, conceptul identificarii partilor are, de asemenea, o larga utilizare, fiind de neconceput ca o institutie publica sau o entitate economica etc sa nu aiba cel putin o organigrama. Diferenta dintre subsistemele sistemului social, mentionate mai sus, si partile sistemului social, este comparabila logic cu diferenta dintre procesele sistemului de management al unei entitati din mediul microeconomic si compartimentele din organigrama acelei entitati.

Logic, partile sistemului social, care ar fi trebuit sa fie identificate de catre stiinta sociologica, ar fi trebuit, mai departe, sa fie reflectate oficial de textul Constitutiei, in calitatea sa de lege fundamentala. Nu are sens sa cautam partile sistemului social luat in intregul sau in nicio alta reglementare, deoarece,  tot restul de 139.537 de acte din legislatia romaneasca contine doar detalii de aplicare a legii fundamentale.

Din moment ce acum cunoastem ce nu contine legea fundamentala, vom analiza articolul 1 din textul Constitutiei (fig.1) pentru a vedea ce contine in locul descrierii sistemului social luat in intregul sau si ce parti ale sistemului social ia in considerare. Pentru a fi extrem de ancorati in realitate, vom analiza comentariile specialistilor in drept constitutional, intr-una dintre cele mai credibile carti ale momentului [2]:

-   trasatura de stat national aminteste de conceptul stat – natiune, aparut odata cu revolutia franceza;

-   teoreticienii revolutiei franceze au considerat ca natiunea reprezinta fundamentul statului si ca, din perspectiva lor, natiunea exista dinaintea statului, dar ca nu trebuie confundata cu indivizii care o compun, fiind, din punct de vedere juridic, o persoana morala aparte; aflam ca natiunea reprezinta unul dintre elementele constitutive ale statului „din perspectiva pur istorica” (aceasta justificare, prin care astfel definita „natiune” este considerata parte a statului, a avut cu siguranta un sens pentru teoreticienii care au cunoscut realitatea istorica din perioada Revolutiei din Franta, mai inainte ca statul roman sa existe pe harta lumii si are cu totul alt sens dupa Revolutia Industriala si dupa Revolutia Informationala prin care a trecut omenirea);

-   din perspectiva teoreticienilor francezi, intre natiunea care fondeaza un stat si populatia unui stat este semnul egalitatii; cu toate acestea, nu se poate stabili o identitate perfecta intre natiune si populatia unui stat, deoarece exista si state multinationale sau natiuni divizate in mai multe state precum si, asa cum este in cazul Romaniei, minoritati din populatie care apartin altor natiuni; astfel, populatia devine o notiune juridica definita prin aceea ca reuneste toate persoanele supuse unei aceleiasi puteri unice de stat, adica toti cetatenii;

-   pentru identificarea si mai clara a populatiei unui stat, doctrina recurge la un al treilea termen si anume la notiunea de „popor”, ce reuneste totalitatea indivizilor care co-exista la un moment dat pe teritoriul unui stat.

Din comentariile specialistilor, rezulta ca prin cuvintele alineatului 1 ale acestui articol, s-ar subintelege existenta partilor sistemului social, ca fiind populatia (numita si natiune si popor) si statul, lucru complet ambiguu deoarece populatia apare cand ca element constitutiv al statului, cand, distinct, ca suma a persoanelor supuse puterii statului.

Interpretarea ca din textul articolului 1 s-ar subintelege partile sistemului social este infirmata imediat, de catre alineatul 4 din articolul 1, deoarece, de exemplu, puterea executiva si puterea judecatoreasca privesc doar statul, care are rol de administrator in sistemul social, nu si populatia administrata, ceea ce arata ca, este in afara oricarui dubiu faptul ca, textul alineatului 1 se refera doar la stat si ca, in Constitutie, nici in articolul 1 si nici in restul articolelor, nu sunt identificate partile sistemului social si in special populatia administrata de stat.

Lipsurile teoretice esentiale ale conceptului de sistem social, au avut si au cea mai mare contributie morala la esecul diferitelor forme de sistem social, in special la natiunile de la baza ierarhiilor internationale. Consecinta imediata in societate  a acestor lipsuri a fost si este faptul ca a determinat fiintele omenesti din fiecare noua generatie sa isi cladeasca experientele de viata pornind de la o reprezentare naiva / nereala a sistemului social, la care renunta progresiv, incepand cu prima criza de valori, cand observa ca informatiile primite in cadrul sistemului national de invatamant, de stat, particular si confesional, nu se potrivesc cu practicile reale din societate, necesare pentru satisfacerea nevoilor.

Un model de viziune de ansamblu asupra sistemului social si de identificare a partilor acestuia este oferit in proiectul moral „DECOD” [16].