D2 Dimensiunea orizontala a structurii sociale


D2P5/1 Dimensiunea « orizontala » a structurii sociale imparte Sistemul, deci si fiintele omenesti dintr-o societate in trei zone, respectiv grupe pe care le identificam alfabetic: A, B şi C.

- Populatia din zona A se află în mijlocul torului. Aceasta este formata din indivizii neinclusi in institutiile statului si nici in lumea interlopa.

- Populatia din zona B se află în partea superioara a torului. Aceasta este formata din indivizii care populeaza institutiile statului.

- Populatia din zona C se afla la baza torului. Aceasta este formata din indivizii care formeaza lumea interlopă.

 

D2P5/2 Pozitionarea statului in Sistem:

Statul nu reprezintă decât zona B din Sistemul structurii sociale. Rolul statului este de administrare a Sistemului. Exact la fel ca rolul unui oricare administrator. Nu exista fundamentata legitimitatea rolului de « stapan » in Sistemul structurii sociale.

  

D2P5/3 Organizarea interna a zonei B:

Separarea puterilor în stat, nu reprezintă separarea puterilor din tot Sistemul structurii sociale, ci doar organizarea interna a unei singure parti din Sistem si anume a administratorului. Oricum chiar si pentru stat este o iluzie separarea puterilor din organizarea sa interna, deoarece in fapt, cine obtine puterea politica interfereaza cu toate componentele puterii statului.

 

D2P5/4 Cu toate acestea, statul ca administrator detine 100% puterea in Sistem comparativ cu populatia A, care detine 0% putere in Sistem. Transferul complet de putere de la populatia A catre stat, se face pe seama unui sistem electoral injust, restrictiv pentru populatia A deoarece permite la intervale de timp stabilite prin Constitutie, doar actiunea corectiva exprimata prin vot pozitiv, dar nu permite in timpul ciclului electoral si corectia in cazul in care alesii isi incalca promisiunile electorale.

D2P5/5 In istoria ultimelor mii de ani puterea asupra populaţiei A a fost mereu împărţită de o simbioză între populatiile din zonele B, C şi clasa „n” din dimensiunea verticala a Sistemului structurii sociale. Conjunctural, au detinut supremaţia una, alta sau o combinatie intre cele trei zone. In perioadele in care clasa « n » a detinut suprematia, a adus zona B (statul) din dimensiune orizontala la un rol decorative, controlul asupra Sistemului structurii sociale facandu-se din dimensiunea verticala a Sistemului. In perioadele cand zona C a detinut suprematia, Sistemul a fost destructurat uneori complet in zona B, regresul populatiei A fiind puternic. Razboaiele din istoria omului au fost declansate de catre liderii din zona B, in timp ce toate revoltele au fost conduse de lideri ai zonei A. Pentru a lipsi de putere zona A, in istoria ultimelor mii de ani absolut orice a creat zona A, a fost preluat si instutionalizat in zona B. Ex : credintele religioase, care au fost preluate de la populatia A si au fost transformate astfel incat sa serveasca populatiei B din zona institutionala, ajungandu-se la sustinerea unor idei nenaturale cum ar fi ca parintii sa isi considere propriii copii ca fiind nascuti cu pacat.

D2P5/6 In sistemul legislativ al zonei B nu a existat niciodata sens constitutional pentru situatia in care zona B ar esua in administrarea Sistemului structurii sociale, adica in situatia in care Sistemul ar fi compromis din interiorul sau. Acesta este motivul pentru care au aparut si apoi au disparut toate variantele de aplicare a acestui model de organizare sociala din istoria omenirii.

D2P5/7 Nu există o lege care să descrie cand este indreptatita populatia A sa elimine prin revolutie un sistem politic abuziv în cadrul structurii sociale. Prin urmare, nu este prevazut nici cum sa reactioneze institutiile inarmate. Astfel alegerea este sau intre a ataca populatia A (adica poporul) sau de a da o lovitura de stat (impotriva conducatorilor alesi conform sistemului electoral legal).

 

 

D2P7/1 Diferentierea zonelor din dimensiunea orizontala a puterii:

o structura vizibila oficial

(B)

 

o populatie

(A)

 

o lume interlopa invizibila oficial (C)

 

minoritara

majoritara,

- minoritara,

organizata institutional pe baza legilor, cu putere asupra (A) si (C)

distincta, neorganizata in raport cu (B) si (C),

organizata dupa o parte din functiile institutiilor (B), dar dupa reguli extreme, cu putere asupra (B) si (A),

functionand in urma exercitiului democratic (in care fiecare element democratic a aparut ca urmare a manifestarii populatiei (A)

existand pe baza cutumelor, in conditiile stabilite de (B) si (C),

functionand impotriva legii si a drepturilor omului (in care fiecare element a aparut ca urmare a slabiciunilor (B) si (A)),

cu lideri permanent vizibili public

cu lideri temporar vizibili public (revolta, arta, religie etc)

cu lideri cunoscuti, dar nevizibili public.

 

           

D2P7/2 Respectarea legilor in dimensiunea orizontala a puterii:

In societatile nedezvoltate regulile (B) sunt respectate intr-o masura mai mica. Sunt neclare si se schimba des. Cauza rezida din faptul ca resursele nu au fost impartite, iar abuzurile ar putea fi usor de dovedit in justitie daca regulile ar fi clare.

In societatile dezvoltate regulile sunt respectate intr-o masura mai mare datorita claritatii lor. Cauza rezida din faptul ca resursele au fost impartite cu mai mult timp in urma, iar abuzurile au fost uitate.

 

D2P1/1 Dezechilibrul fundamental de putere dintre zona A si zona B in favoarea zonei B, a fost agravat prin crearea clivajului politic artificial, in zona constiintei populatiei A referitor la iluzia libertăţii de exprimare (numai) prin intermediul unui partid politic, deoarece in timp ce indivizii din populatia A traiesc cu iluzia ca isi pot sustine un punct de vedere (numai) prin intermediul unui partid politic, modul de functionare al tuturor partidelor care au existat sau exista solicita in fapt ruperea legaturii dintre alesi si electoratul propriu in numele disciplinei de partid, deoarece au la baza modelul de organizare corporatist si finalitatile acestui mod de organizare.

D2P2/1 Pentru individ, timpul trăit este ireversibil. Toate suferinţele acumulate ca urmare a abuzurilor determină moartea prematură a fiinţei omeneşti, semnificaţia abuzurilor fiind de fapt aceea că privează fiinţa de dreptul de a exista.

D2P1/2 Nu este nicio diferenta intre crima comisa de o fiinta omeneasca impotriva altei fiinte omenesti si crima comisa de fiintele omenesti in numele Sistemului impotriva altor fiinte omenesti, indiferent daca moartea este imediata sau lenta.