D14 Omul - modelul dimensiunilor existentei individuale


D14P7/1 Sunt reprezentate simbolic în modelul de mai sus dimensiunile în care o fiinta omeneasca isi desfăşoara existenţa. Fiecărui punct de intersecţie a două laturi ale hexagonului îi corespunde o dimensiune a existenţei: punctul 1 – suflet; punctul 2 – corp, punctul 3 – familie, punctul 4 – educaţional/profesional/ocupaţional; punctul 5 – social şi punctul 6 – natura. Deoarece fiinţa este de fapt o singură entitate, există simbolic pentru acesta, la intersecţia liniilor care pleacă din aceste puncte, în centrul hexagonului, un punct unic (7).

D14P7/2 Pentru fiecare dimensiune sunt stări precise prin care trece fiinţa (stări existenţiale vitale, care genereaza nevoi vitale). Există o continuă tranziţie între aceste dimensiuni ale existenţei pentru satisfacerea nevoilor. Cu toate acestea extrem de important este ca in oricare dintre aceste dimensiuni fiinta omeneasca depinde de categorii de fiinte care reprezinta Sistemul.

D14P7/3 La fel cum ontogeneza recapituleaza si dezvolta segmente din filogeneza, sociogeneza la nivel individual recapituleaza si dezvolta segmente din sociogeneza la nivelul structurii sociale.

D14P7/4 Dimensiunile structurii individuale ale unei fiinte omenesti pe de o parte se includ una in alta succesiv, iar pe de alta parte sunt complet diferite intre ele.

D14P7/5 Desi fiinta omeneasca constituie un intreg, naşterea nu este concomitentă în toate cele şase dimensiuni ale vieţii sale, după cum nici moartea nu este concomitentă în toate cele şase dimensiuni. Totul se desfăşoară treptat. Nasterea este inceputul nu numai pentru viata corpului, cat si pentru viata spirituala, si pentru viata in familie, si pentru viata in ocupatia de pe urma careia iti poti asigura traiul, cat si pentru viata sociala cat si pentru viata in natura. Moartea e la fel. Nu este suficient uneori sa distrugi corpul persoanelor puternice, pentru ca puterea lor este la nivelul imaginii sociale sau profesionale sau altfel. Indiferent de puterea orizontala, verticala sau matriceala din societatea omeneasca, persoana este la frontiera temporala a speciei umane. Persoana are puterea de a fi intr-un fel sau intr-altul. Puterea aceasta determina alegerile pe care le face, respectiv incalcarea sau neincalcarea acordurilor.

D14P7/6 Perceptia realitatii este diferita de la parte la alta parte a intregului, avand un caracter lenticular de la viata interioara si pana la nivelul in care fiinta se percepe ca parte a naturii. Echilibrele sau dezechilibrele din structura sociala determina echilibrul sau dezechilibrul  in perceptia fiecarei parti / dimensiuni a vietii individuale, ceea ce determina echilibrul sau dezechilibrului intregului fiintei umane. Indiferent de nivel, perceptia justa / umana a realitatii fiintei omenesti ia in considerare simultan atat partea (indiferent care ar fi partea) cat si intregul, avand la baza principiul echilibrului intre parti si intregul fiintei umane, precum si a echilibrului intre parti. Perceptia injusta / inumana a realitatii fiintei doar din punctul de vedere al unei parti a fiintei, indiferent care ar fi acea parte, a fost, este si va fi intotdeauna deformata / falsa  si daunatoare intregului. 

D14P7/6.1 Copiii au simtul moral. Ei vad direct oamenii si simt direct suferinta si fericirea. Copiii percep direct legatura dintre cuvinte, fapte si consecinte, simtul lor moral nativ fiind perfect. Prin comparatie, adultii vad oamenii si faptele prin filtrul regulilor unor structuri sociale virtuale, la fel de reale in esenta lor ca si jocurile, ajungand sa faca fapte de neimaginat in propria lor  copilarie. Acestea sunt posibile deoarece o data cu aparitia perceptiei alterate a legaturii dintre cuvinte, fapte si consecinte, copiii deveniti adulti inceteaza sa mai fie morali.  Minciuna apare pentru ca desi suportul comportamental din spatele simbolului reprezentat prin cuvantul „moral” a disparut fiind prezumat prin alte abilitati, in comunicarea adultilor ramane utilizat simbolul, pentru a crea iluzia existentei in continuare a comportamentului moral.

D14P1/1 Dimensiunea sufletească – Este aceea in care se desfasoara viaţa interioară a fiinţei omenesti. Oricare fiinţă omenească îşi poate identifica momentele când este retrasa în sine, indiferent dacă este singură sau înconjurată de alte fiinţe.

D14P1/2 Această dimensiune a existenţei are asociată inteligenţa spirituală.

 

D14P1/3 Nevoile care decurg din această dimensiune sunt nevoile spirituale şi ele caracterizează fiinţa omenească deosebind-o de restul lumii vii cunoscute.

 

D14P1/4 Valorile asociate acestei dimensiuni sunt valorile spirituale şi reprezintă sistemul de idei/credinţe prin care se defineşte fiinţa si pe care nu le incalca.

 

D14P1/15 O credinta nu poate fi vanduta sau cumparata. Cu toate acestea, între fiinţele care populează structura socială, nu există tranzacţie care să nu implice direct sau indirect sistemul de idei/credinţe personale.

 

D14P1/6 Starea corespondentă este aceea de meditaţie şi este comună tuturor fiinţelor omeneşti.

 

D14P1/7 Prin faptul că acest sistem de idei/credinţe este legat direct de manifestări (gânduri, exprimarea non-verbală, exprimarea verbală, fapte, obiceiuri, fire) vom face distincţie între acestea şi ideile care nu produc efecte în viaţa reală, pe care fiinta desi le declama, nu le practica. Ideile care nu produc efecte în acţiunile dictate de libera alegere le vom considera idei lipsite de continut emotional. Ideile care produc efecte în acţiunile dictate de libera alegere le vom considera idei cu continut emotional.

 

D14P1/8 În timpul vieţii, orice fiinţă pleacă de la un moment zero în care are întrebări, dar nu are răspunsuri şi ajunge la un moment în care are conturat un sistem de idei/credinţe, prin care îşi reprezintă lumea mai mult sau mai puţin conform cu realitatea.

 

D14P1/9 Toate evenimentele în care acţiunea/manifestea sa depinde de propria decizie pornesc din acest sistem de idei/credinte. Nu există fiinţă omenească, care să se poată minţi pe sine că ar crede o idee, fără să o creadă, acest fapt fiind posibil doar faţă de alte fiinţe.

 

D14P1/10 Supravieţuirea sistemului de idei/credinţe prin care se identifică o persoană este posibilă prin preluarea acestuia integral sau parţial de către o altă fiinţă, de regulă de către copii sau discipoli.

 

D14P1/11 Moartea sufletului, adică a sistemului de idei/credinţe prin care se identifică în cel mai intim mod fiinţa pe sine, este în momentul în care nu este preluat de nimeni după moartea corpului fizic. Moartea sufletului poate fi şi fără să fie asociată cu moartea corpului fizic, în momentul în care fiinţa fie prin propria decizie, fie forţată din exterior, îşi schimbă fundamental sistemul de idei/credinţe, modificându-şi identitatea interioară, deşi identitatea fizică rămâne neschimbată.

 

D14P1/12 Pierderea controlului fiintei asupra unei dimensiuni a propriei vieţi, poate determina eşecul în toate cele şase dimensiuni, care caracterizează fiinţa umană. In aceasta dimensiune fiinta individuala se confrunta si cu fiinte care reprezinta Sistemul.

 

D14P1/13 Cel mai important fapt este ca datorita proiectarii cu lipsuri a Sistemului, majoritatea covarsitoare a fiintelor omenesti din zona A nu au capabilitatea nici macar sa defineasca corect termenii vitali prin care se identifica (ex: suflet, spirit, psihic, eu etc), nu au nici cea mai mica idee despre valorile la care sa se raporteze si pentru care sa fie just sa se lupte.

 

D14P1/14 De cele mai multe ori nu isi cunosc ascendenta sau originea ca popor. In cazul poporului roman, datorita Sistemului se considera ca stramosii care trebuie respectati sunt invadatorii care au trecut pe aici in trecut, au produs crime infricosatoare si au plecat cu resursele localnicilor, dupa ce i-au stapanit in moduri pe care se doreste ca cei vii sa le uite. Este injust ca cineva sa se considere urmasul cuiva care a fost agresor fata de strabunii sai si le-au produs suferinta ireversibila.

 

D14P1/15 De cele mai multe ori nu isi cunosc drepturile elementare. Aceasta lipsa se datoreaza Sistemului, care mentine lipsa de cunoastere in aspecte vitale ale fiintei omenesti, cu toata dezvoltarea stiintelor si cu toata experienta acumultata de omenire si cu toate sacrificiile facute in trecut sau prezent de fiintele omenesti cu natura interioara umana.

 

D14P2/1 Dimensiunea corporala – Este aceea in care se desfasoara viata fizica a fiintei omenesti.

 

D14P2/2 Această dimensiune a existenţei are asociată inteligenţa fizica. Nevoile asociate sunt toate nevoile fizice.

 

D14P3/1 Dimensiunea familiei si a comunitatii ambientale -  Este aceea in care se dasfasoara viata cu prima familie (cea din care provine) si cu rudele de sange, continuata prin viata in a doua familie (aceea pe care fiinta si-o face) si in contextul comunitatii ambientale.

 

D14P3/2 Această dimensiune a existenţei are asociată inteligenţa afectiva / emotionala.

 

D14P4/1 Dimensiunea educationala / profesionala / ocupationala – Este aceea in care fiinta desfasoara activitatile legate de educatie (a invata), urmate de acumularea experientei profesionale / ocupationale (a face), cu scopul de a obtine castigurile necesare implinirii nevoilor (a avea). Aceasta fiind destul de cunoscuta, nu vom insista asupra ei. In aceasta dimensiune fiinta individuala se confrunta si cu fiinte care reprezinta Sistemul.

 

D14P4/2 Această dimensiune a existenţei are asociată inteligenţa educational/profesional/ocupationala.

 

D14P5/1 Dimensiunea societatii – Este aceea in care fiinta exista ca parte a structurii sociale, interactionand cu aceasta. In aceasta dimensiune fiinta individuala intra in tranzactii si cu fiinte care reprezinta Sistemul.

 

D14P5/2 Această dimensiune a existenţei are asociată inteligenţa sociala.

 

D14P6/1 Dimensiunea naturala – Este aceea in care fiinta exista ca parte a naturii. Priveste relatia cu restul lumii vii si nevii, oricare ar fi acelea, cunoscute sau necunoscute.