02. Optiunea 2 - INITIATIVA LEGISLATIVA CETATENEASCA - EXPUNEREA DE MOTIVE

EXPUNERE DE MOTIVE

referitoare la adoptarea Legii privind modificarea și completarea Constituției României, în temeiul Legii nr. 189 / 1999  (**republicată**)(*actualizată*).

          Astfel:

  1. Prezenta propunere legislativă a cetățenilor are scopul de a determina:

01.1 Corectarea în Constituția României a unor erori și omisiuni principale, în conceptul de rang superior[1] referitor la suveranitatea națională, menționat în art. 2;

01.2 Corectarea în Constituția României a unor erori și omisiuni secundare, din conceptele subordonate ierarhic față de conceptul de rang superior menționat anterior, care se află față de acesta în relație generică sau partitivă sau asociativă,

incluzând completarea cu elementele omise din proiectarea sistemului de exercitare a suveranității naționale de către popor, prin prevederea votului postelectoral de tip acțiune corectivă, pentru retragerea legitimității de reprezentare a oricărui ales.

          Înțelegem faptul că acest demers este esențial, deoarece se referă simultan la un grup de șapte articole intercorelate, care descriu originea puterii în voința persoanelor individuale, numite colectiv "popor", precum și la ierarhia puterilor din întregul sistem social: art 2 - Suveranitatea; art 1 - Statul roman; art. 80 - Rolul Președintelui; art. 90 - Referendumul si art 36 - Dreptul la vot; art. 72 – Imunitatea parlamentară, respectiv art. 84 – Incompatibilități și imunități.

          Ne-am focalizat prin urmare asupra singurului proces de transfer al "puterii", în fapt a legitimității de a folosi puterea legislativă, respectiv executivă de la nivelul statului român, cu scopul de a determina reproiectarea acestuia, prin eliminarea erorilor și omisiunilor. Argumentația pentru evidențierea erorilor și omisiunilor din reproiectarea acestui proces în 1991, utilizează concepte publice, provenite din domeniul internațional al sistemelor de management. Deoarece aceste concepte despre sistemele de management nu sunt încă uzuale in învățământul socio-uman, vom considera că ideile din cele șapte articole ale Constituției, formulate cu erori si omisiuni, au fost preluate (neavând origine româna), fără a se intui potențialul lor negativ. Chiar daca expunerea de motive utilizează expresii din domeniul sistemelor de management, care ar putea pune în dificultate specialiștii, la fel cum aceștia ne-au pus în dificultate prin folosirea exprimării cu dubla înțelegere, Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Constituției este clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce.

          Precizăm că acest demers nu are ca scop să creeze sau să prezerve avantaje pentru o anumită categorie profesională și de aceea ne-am considerat îndreptățiți să utilizăm argumente provenite din alte domenii profesionale, deoarece Constituția trebuie să corespunda interesului suveran al întregului popor. Dacă aceste concepte moderne pot arăta că ceea ce a fost o soluție acceptabila în realitatea de acum 200 de ani, are caracteristicile unei fraude legislative în realitatea secolului al XXI-lea, nu am găsit nici un temei legal pentru a nu le folosi. De asemenea comunicăm faptul că nu există vreo restricționare legala privind competența juridică sau politică a Comitetului de Inițiativă Legislativa Cetățenească, după cum nu există nici vreo restricționare privind criteriile de competență pe care trebuie sa le îndeplinească candidații pentru mandate de reprezentare locală sau parlamentară. 

          Înțelegem, de asemenea, că "răul nu suportă să poată fi auzită mărturia adevărului! El nu poate coexista în pace cu binele, deoarece răul vrea să fie văzut el însuși ca fiind binele și să fie venerat ca bine. În consecință trebuie să facă în așa fel încât binele să fie văzut ca fiind greșit și plin de ură."[2] Nu este însă niciun dubiu în separarea persoanelor nebeneficiare, de persoanele "beneficiare" a acestor erori și omisiuni, deoarece ultimele, dincolo de aparența orientării spre un comportament ireproșabil, în fapt tranzacționează preponderent valori imoral competitive și/sau ilegale. Prezenta inițiativă legislativa cetățenească este o acțiune legitima, care opune culturii apatride, de profit obținut prin simularea calității produselor și serviciilor și orientată împotriva Familiei, din care fac parte și acești "beneficiari" autohtoni ("cultura" neavând origine romana), cultura drepturilor omului. 

 

  1. Inițiativa legislativă cetățenească prezentată detaliat pentru scopul descris la alineatul 01.1:

TEXT ACTUAL:

Suveranitatea

ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.

(2) Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

 TEXT PROPUS PRIN INIȚIATIVA LEGISLATIVĂ CETĂȚENEASCĂ:

Suveranitatea

ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea națională aparține poporului român.

(2) Poporul român își exercită suveranitatea națională prin votul alegătorilor.

(3) Votul poate fi exercitat în cadrul unor alegeri libere, periodice și corecte, prin referendum, precum și prin votul individual de retragere a legitimității unuia sau mai multor reprezentanți, înaintea termenului legal de terminare a mandatului de reprezentare, vot efectuat prin corespondenta.

(4) Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

 Expunere de motive:

02.1 Eroarea 1 – Aceasta se afla in alineatul 1 al articolului 2 si consta într-o substituire, deoarece poporul roman nu își exercită suveranitatea prin organe reprezentative, ci prin vot, aceasta fiind acțiunea din realitatea obiectivă.  Substituirea este acoperita prin exprimare cu dublu înțeles.

02.1.1 Omisiunea 1 – Substituirea menționată la 02.1, a făcut posibilă omiterea faptului că persoanele cu cetățenie română, numite colectiv “poporul român” rămân deținătoare ale suveranității și în afara zilelor în care sunt stabilite alegeri electorale sau referendumuri și că prin urmare sunt îndreptățite să o exercite permanent. Rezultă următoarele consecințe:

02.1.1.1 Poporul nu transferă prin vot suveranitatea ci transferă temporar prin vot reprezentanților legitimitatea de a utiliza puterea legislativa de la nivelul statului.[3]

02.1.1.2 Faptul ca poporul rămâne deținător al suveranității și după votul electoral, nu confirmă mandatul imperativ[4], care reprezintă un concept alternativ din funcționarea procesului electoral.

02.1.1.3 Doar rămânând deținător al suveranității naționale, este posibil ca poporul să își exercite suveranitatea prin vot în cadrul referendumurilor[5]. În caz contrar, nici referendumurile pentru votarea Constituției nu au legitimitate, cu toate consecințele care rezultă din această observație asupra legitimității deciziilor politice de după 1991.

02.1.2 .Omisiunea 2 – Substituirea menționată la 02.1, a făcut posibilă omiterea faptului că Parlamentul, în calitate de organ reprezentativ suprem al poporului roman are alt obiect de activitate, fiind unică autoritate legiuitoare a țării[6] și că nu se poate exercita votul poporului prin Parlament, ceea ce înseamnă că suveranitatea nu poate fi exercitată prin Parlament.

02.1.2.1 Puterea legislativă nu este precizată în Constituție ca fiind o putere a poporului.

02.1.2.2 Puterea legislativă fiind o putere de la nivelul statului[7], iar Parlamentul fiind declarat în articolul 61 din Constituție organ reprezentativ suprem al poporului, ar fi trebuit să fie precizată autonomia acestuia față de stat. Neexistând o astfel de precizare în Constituție, Parlamentul rămâne în fapt instituția care derulează procesul legislativ, parte a autorităților publice, iar reprezentanții, persoanele cu legitimitate primită prin votul poporului pentru a folosi puterea legislativă în procesul legislativ.

02.1.2.3 Această substituire a deținătorului constituțional de drept al suveranității naționale este fără sens în dimensiunea economică a sistemului social, în care niciodată prin angajarea unei persoane într-un proces operațional, nu se înțelege ca acel angajat preia prin angajare și dreptul de proprietate asupra afacerii angajatorului, substituindu-l definitiv în procesul de decizie la care are dreptul ca deținător al proprietății.

02.1.2.4 Compararea rolului poporului suveran s-ar putea face și cu acționariatul unei organizații economice și s-ar putea opina că partea îndreptățită să aplice acțiuni corective la nivelul național al sistemului social ar fi considerată coaliția de guvernare, ca echivalent al rolului de CEO, care într-o organizație are legitimitatea să decidă aceste acțiuni corective în baza unui contract de management. În acest caz comparativ, proiectarea cu erori și omisiuni din Constituție a procesului de transfer al legitimității către reprezentanți devine și mai gravă, deoarece se devoalează pentru popor faptul că echivalentul contractului de management, care este programul electoral, pe de o parte nu produce nicio consecință juridică în caz de încălcare, ceea ce reprezintă o posibilă fraudă legislativă, iar pe de altă parte, ceea ce este prezentat public ca program al unei coaliții de guvernare, de fapt reprezintă altceva decât au cunoscut alegatorii la momentul alegerilor electorale, deoarece a apărut ulterior votului. Și astfel, coaliții de guvernare niciodată votate de popor, au determinat în baza unor programe necunoscute de popor la momentul votului împărțirea algoritmică a accesului la funcțiile de putere din stat și economie și la beneficiile asociate. Ori această proiectare cu erori și omisiuni a procesului de transfer al legitimității de la popor la reprezentanți, mascată prin cele două substituiri din articolul 2 al Constituției referitor la suveranitatea națională, care aparține poporului, încalcă art. 21 alineatul 3 din Declarația universală a drepturilor omului, deoarece dovedește că toate alegerile sunt falsificate, partea majoritară din Parlament, care ajunge să impună acte legislative pentru popor, nefiind obiectul votului. Nicio parte socială nu este pregătită să gestioneze consecințele luării în considerare a acestei a doua comparații. Nicio majoritate electorală nu a votat vreodată niciuna dintre coalițiile de guvernare formate după 1991. Astfel de efecte provoacă erorile și omisiunile din conceptul de rang superior referitor la suveranitatea națională. 

02.1.3  Pe scurt, ERORILE sunt prevederile legale care nu ar fi trebuit să fie, dar sunt, iar OMISIUNILE sunt prevederile legale, care ar fi trebuit să fie, dar nu sunt. Atât erorile, cât și omisiunile au fost posibile deoarece în redactarea textului Constituției s-a utilizat exprimarea cu dubla înțelegere.

Această exprimare, deși utilizată în limbajul comun, nu poate fi utilizată în redactarea actelor legislative, deoarece textul legislativ trebuie să fie formulat conform legislației clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce.

Textul real care se transmite prin articolul Constituției devoalează în fapt erorile și omisiunile prezentate mai sus, mascând substituirea puterii supreme a poporului, ca deținător al suveranității naționale. Niciodată poporul roman nu ar fi votat reenunțarea la propriile drepturi și libertăți, dacă textul nu era cu dubla înțelegere. Ex:

 ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea națională aparține poporului român doar în zilele în care sunt stabilite de către autorități  alegeri electorale sau referendumuri, iar în restul zilelor dintr-un ciclu electoral, suveranitatea națională este exercitată de către coaliția de guvernare, care astfel devine puterea supremă în sistemul social.

(2) După terminarea alegerilor electorale, poporul își transferă de bună voie suveranitatea către coaliția de guvernare. Poporul renunță astfel la drepturile și libertățile sale, acceptând ca reprezentanții, care folosesc puterea legislativa și puterea executiva din stat, să stabilească orice reguli doresc și nu ceea ce dorește poporul, aceasta fiind esența mandatului liber.[8]

 

 

Fig 1 Ilustrarea ciclului Planifică-Efectuează-Verifică-Acționează (Plan-Do-Check-Act) la cele două niveluri, conform conceptului existent la nivelul standardelor[9] de sistem de management utilizate în mediul economic, care produce simultan efecte în sistemul social, cu existența conceptului contrar din art 2 al Constituției, în calitate de element central al sistemului legislativ. Această imagine de ansamblu arată că poporul, în calitate de deținător al suveranității naționale, este față de reprezentanți într-o poziție de putere similară cu poziția de putere pe care o are un proprietar al unei afaceri față de angajații săi.

02.2 Eroarea 2 – Aceasta se află de asemenea în articolul 2 și constă în utilizarea a doi termeni diferiți pentru a exprima conceptul de suveranitate și anume, ”suveranitate națională”, când referirea se face la națiune, respectiv ”suveranitate”, când referirea se face la un grup sau la o persoană, deși cei doi termeni, făcând parte din aceeași familie lexicală, sunt echivalenți. Multiplicarea în Constituție a părților suverane din sistemul social cu scopul de a acoperi eliminarea exercitării continue a puterii poporului, deținător al suveranității naționale, reprezintă o eroare prin substituire, suveranitatea fiind indivizibilă. 

02.2.1 Omisiunea 3 – Erorile menționate anterior, au făcut posibilă omiterea din sistemul de votare a modalității prin care poporul își exercită suveranitatea prin vot față de reprezentanți și în afara zilelor în care sunt stabilite alegeri sau referendumuri într-o manieră planificată, colectivă, adică postelectoral. 

02.2.1.1 Aceasta omisiune împiedică poporul să își exercite prin vot suveranitatea, în calitate de deținător al suveranității naționale (sau a suveranității, după cum este precizat în alineatul 2 al articolului 2 din Constituție) și în afara zilelor în care sunt stabilite alegeri sau referendumuri.

02.2.1.2 Aceasta înseamnă lipsirea de valoare juridică a posibilității exercitării suveranității și postelectoral pentru acele persoane din popor care se confruntă cu consecințele unor acte legislative sau decizii politice percepute la nivelul individual ca aducând atingere suveranității naționale.

02.2.1.3 Votul postelectoral de tip acțiune corectivă, apare ca urmare a evaluării performanței reprezentanților de către poporul suveran, fiind un vot de retragere a legitimității unuia sau mai multor reprezentanți care au contribuit la apariția unui act legislativ perceput fie înainte de a produce efecte, fie după ce a produs efecte, ca aducând atingere suveranității poporului.

02.2.1.4 Această omisiune este un non-sens în mediul economic, în care la apariția unei neconformități acționarea se face nu numai prin corecții și acțiuni corective la nivelul operațional, ci și prin acțiuni corective la nivelul organizațional pentru prevenirea reapariției neconformității (planificarea și controlul la nivel național în cazul de față), pentru a împiedica reprezentantul / reprezentanții responsabili de apariția actului legislativ contrar interesului suveran să mai poată utiliza puterea legislativa, precum și implicit ca actul legislativ respectiv, să producă efecte).

02.2.2 Omisiunea 4 – Ca o consecință a omisiunii 3, s-a ajuns la a se omite și faptul că postelectoral votul poate fi exercitat și individual, separat de colectivitate.

02.2.2.1 Se omite astfel faptul că nu ”poporul” votează, ci persoana individuală votează, persoana individuală fiind cea mai mică minoritate din cadrul ”poporului”.

02.2.2.2 În fapt, suveranitatea existentă la nivelul persoanei individuale reflectă ”suveranitatea națională, care aparține poporului”, la fel cum suveranitatea națională de la nivelul poporului reflectă suveranitatea exprimată la nivelul persoanelor individuale care o formează.

02.2.2.3 În realitate, la niciun vot nu a participat întreg ”poporul”, ci întotdeauna părți din ”popor”, inclusiv minorități, alegerile fiind validate întotdeauna indiferent de numărul participanților la vot, fapt care a făcut ca transferul de legitimitate să fie făcut chiar și în afara unei majorități (cea mai mica majoritate fiind majoritatea simplă) din popor, chiar și de către minorități (ex: 33.24% din numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente la alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020). Rezultă că erorile și omisiunile prezentate premeditează / urmăresc eșecul exprimării voinței reale a poporului prin vot, favorizând ajungerea la guvernare a unor partide politice, indiferent dacă reprezintă sau nu voința poporului. Practic procesul de exercitare a suveranității naționale de către popor prin vot a fost alterat în toate etapele sale, nu numai în momentul efectiv al votului.

02.2.2.4 Așa cum votează planificat, la momente stabilite colectiv la nivel național, orice minoritate din popor, are dreptul să își manifeste voința și când percepe separat de colectivitate un abuz, prin vot exercitat la momente neplanificate, acest drept fiind expresia libertății votului.

02.2.2.5 Faptul că poporul rămâne deținător al suveranității si după votul electoral, nu înseamnă că vreun grup sau vreo persoană se pot declara suverane separat de națiune.[10]

02.2.2.6 Prin alegerile colective, periodice, s-a condiționat astfel exprimarea voinței alegătorului de acordul altor persoane din popor, care fie nu au înțeles abuzul, fie nu au fost afectate de abuz, fie nu au interes, folosindu-se colectivitatea pentru a împiedica exprimarea voinței persoanelor care au înțeles prin experiențe individuale consecințele abuzive ale produsului muncii unui reprezentant ales.

02.2.2.7 Se încalcă astfel libertatea exprimării non-violente a voinței oricărei minorități din popor, chiar și a unei singure persoane individuale, obligând populația să își exprime voința prin acțiuni în stradă, care nu pot produce efecte juridice asupra reprezentanților aleși deoarece nu sunt prevăzute ca acțiuni cu valoare juridică de exprimare a suveranității.

Fig 2 Adaptare[11] pentru ilustrarea faptului că acțiunea corectivă de la nivelul operațional al instituțiilor statului în care se desfășoară procesul legislativ este diferită de acțiunea corectivă de la nivelul național, care trebuie exercitată de poporul deținător al suveranității și că este o omisiune prin substituire extrem de gravă prin consecințele provocate asupra suveranității. Acest concept de sistem de management este implementat in milioane de organizații la nivel global.[12]

  1. Inițiativa legislativă cetățenească prezentată detaliat pentru scopul descris la alineatul 01.2:

03.1 Primul concept cu omisiuni, subordonat ierarhic față de conceptul de rang superior menționat la paragraful 02 si care se afla într-o relație generică față de acesta, este acela de stat suveran si se regăsește în următorul articol din Constituția în vigoare:

TEXT ACTUAL:

Statul român

ARTICOLUL 1
(1) România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.

(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.

TEXT PROPUS PRIN INIȚIATIVA LEGISLATIVĂ CETĂȚENEASCĂ:

Statul român

ARTICOLUL 1
(1) România este stat național, suveran în numele suveranității naționale care aparține poporului român, independent, unitar și indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.

(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.

Expunere de motive:

03.1.1 Consecință a erorii identificate la 02.2  - Multiplicarea in Constituție a părților suverane din sistemul social cu scopul de a acoperi eliminarea exercitării continue a puterii poporului, deținător al suveranității naționale, reprezintă o eroare prin substituire, suveranitatea fiind indivizibilă. A fost deja stabilit că nu pot exista în același timp în sistemul social doi suverani.

03.1.2 Omisiune, care elimină rememorarea faptului că persoanele individuale, numite colectiv “popor”, sunt deținătoare ale suveranității naționale / suveranității.

03.2 Al doilea concept cu omisiuni, subordonat ierarhic față de conceptul de rang superior menționat la paragraful 02 și care se află într-o relație generică față de acesta, este acela referitor la faptul că reprezentarea statului român de către Președinte se face în numele poporului român și se regăsește în următorul articol din Constituția în vigoare:

      

TEXT ACTUAL: 

Rolul Președintelui

ARTICOLUL 80
(1) Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării.

(2) Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.

 TEXT PROPUS PRIN INIȚIATIVA LEGISLATIVĂ CETĂȚENEASCĂ:

Rolul Președintelui

ARTICOLUL 80
(1) Președintele României reprezintă statul român în numele poporului român, deținător al suveranității naționale și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării.

(2) Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.

Expunere de motive:

03.2.1 Omisiune, care elimină rememorarea faptului că persoanele individuale, numite colectiv “popor”, sunt deținătoare ale suveranității naționale / suveranității.

 03.3 Al treilea concept cu erori si omisiuni, subordonat ierarhic față de conceptul de rang superior menționat la paragraful 02 si care se află într-o relație asociativă față de acesta, este acela de drepturi care nu pot face obiectul referendumurilor și se regăsește în următorul articol din Constituția în vigoare:

       TEXT ACTUAL:


Referendumul

ARTICOLUL 90
Președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național.

TEXT PROPUS PRIN INIȚIATIVA LEGISLATIVĂ CETĂȚENEASCĂ:


Referendumul

ARTICOLUL 90
(1) Președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național.

(2) Nu pot face obiectul referendumului eliminarea sau restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale.

Expunere de motive:

03.3.1 Substituirea poporului în procesul de decizie postelectorală și finalitatea din prezenta abordare a suveranității din Constituție este evident că a favorizat fenomenul de corupție și implicit consecințe care timp de treizeci de ani au adus atingeri semnificative poporului deținător al suveranității naționale. Utilizarea instituției referendumului pentru a valida pierderea dreptului fundamental al poporului deținător al suveranității naționale, de a-și putea exprima liber voința privind acordarea sau retragerea legitimității reprezentanților de-a lungul întregului ciclu electoral, reprezintă probabil cel mai slab punct din procesul legislativ deoarece se poate încadra la fraudă legislativă. Din acest motiv, acest Comitet de inițiativă legislativă atrage atenția asupra faptului că nu poate face obiectul referendumului eliminarea sau restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale.

03.3.2 Comitetul de inițiativă cetățenească considera irelevant pentru scopul acestei inițiative legislative cetățenești, faptul că în sistemul legislativ nu a fost definită frauda legislativă, deși conceptul de fraudă, cu înțelesul de înșelăciune, este utilizat în raport cu orice produs sau serviciu, care a fost modificat cu scopul de a obține câștiguri personale sau pentru a cauza o pierdere altei părți. Frauda legislativă ar putea să însemne în acest context actul legal emis prin folosirea puterii legislative de către reprezentanți aleși, care constituie o înșelăciune pentru a obține câștiguri personale pe seama încălcării drepturilor poporului, deținător al suveranității naționale.

03.3.3 Conceptul de fraudă este de asemenea tratat cu seriozitate în Uniunea Europeană și la nivel global. Ca exemple justificative privind conceptul de fraudă amintim:

03.3.3.1 Frauda financiară pentru care există DIRECTIVA (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului, din 5 iulie 2017, privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal, care face obiectul de activitate al OFICIULUI EUROPEAN DE LUPTĂ ANTIFRAUDĂ.

03.3.3.2 Frauda alimentară pentru care există o rețea compusă din Comisie, Agenția Uniunii Europene pentru aplicarea legislației de cooperare (Europol), organismele de legătură desemnate de statele membre și, după caz, Unitatea de Cooperare Judiciară a Uniunii Europene (Eurojust). Etc.

03.4 Al patrulea concept cu erori si omisiuni, subordonat ierarhic față de conceptul de rang superior menționat la paragraful 02 si care se află într-o relație partitivă față de acesta, privește referirile la modalitățile de votare capabile să asigure exercitarea suveranității și se regăsește în următorul articol din Constituția în vigoare:

       TEXT ACTUAL:

Dreptul de vot

ARTICOLUL 36
(1) Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

TEXT PROPUS PRIN INIȚIATIVA LEGISLATIVĂ CETAȚENEASCĂ:

Dreptul de vot

ARTICOLUL 36
(1) Voința poporului constituie baza puterii de stat.

(2) Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv.

(3) Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

(4) Libertatea votului este asigurată prin exercitarea dreptului de a vota pe tot parcursul ciclului electoral, atât la momente planificate, în cadrul alegerilor electorale sau prin referendum, precum și postelectoral, neplanificat, prin vot individual de retragere a legitimității, vot efectuat prin corespondență.

(5) Voturile de retragere a legitimității reprezentanților aleși individual determină retragerea imediata a legitimității de reprezentare atunci când Autoritatea Electorala Permanenta confirma că numărul acestora depășește cu unu numărul de voturi valide obținute de acel reprezentant în cadrul alegerilor electorale. Locul de reprezentare rămas vacant este ocupat de persoana care a obținut următorul număr de voturi electorale valide.

(6) Voturile de retragere a legitimității reprezentanților aleși pe liste electorale sunt voturi duale, adresate atât reprezentanților, cât și partidului politic din care aceștia fac parte,  determinând retragerea imediata a legitimitătii de reprezentare pentru întreaga lista electorală a partidului, atunci când Autoritatea Electorala Permanenta confirmă că numărul acestora depășește cu unu numărul de voturi valide obținute de acel partid politic în cadrul alegerilor electorale. Locurile de reprezentare rămase vacante sunt ocupate de reprezentanții partidului care au obținut următorul număr de voturi electorale valide, procesul repetându-se până la ocuparea integrala a locurilor de reprezentare ramase vacante.

(7) Într-un ciclu electoral, un alegator poate utiliza votul de retragere a legitimității o singura data pentru fiecare reprezentant.

(8) Membrul unui partid politic parlamentar nu poate vota reprezentanți ai altor partide politice parlamentare, datorită conflictului de interese.

(9) Membrul unui partid politic care a pierdut legitimitatea de reprezentare datorita voturilor de retragere a legitimității reprezentanților aleși în lista electorala, nu poate vota în acel ciclu electoral retragerea legitimității reprezentanților partidelor politice parlamentare. 

(10) Autoritatea Electorală Permanentă are obligația de a păstra secretul votului exercitat prin corespondență și de a prezenta permanent, public, situația voturilor pozitive obținute de fiecare reprezentant, respectiv de către fiecare partid politic la alegerile electorale, precum și situația voturilor de retragere a legitimității, per reprezentant și per partid politic.

(11) Votul de retragere a legitimității de reprezentare, exercitat prin corespondență postelectoral, nu exclude inițierea de petiții, inițiative legislative cetățenești și referendumuri, pentru motivele care au dus la votul de retragere a legitimității, inclusiv având ca scop revalidarea numărului de voturi de retragere exercitat, sub coordonarea unei comisii mixte parlamentare și cetățenești. 


Expunere de motive:

03.4.1 Votul postelectoral de retragere a legitimității unui reprezentant înainte de terminarea perioadei de valabilitate a mandatului de reprezentare este practicat în diferite forme în mai multe state, dar prezentul Comitet de Inițiativă Cetățenească nu și-a propus să copieze texte din legislația altor state, deoarece obiectivul este de a aduce voința poporului la baza puterii de stat, conform Declarației universale a drepturilor omului, într-o manieră simplă, ușor de aplicat, care să ia în considerare și evoluția sistemului social și nivelul pe performanță la care a ajuns, reflectat de exemplu în mediul economic prin sisteme de management implementate în toate firmele care contează în România.

03.4.2 Mecanismul votului prin corespondență există deja, dar respectul față de autoritățile publice și față de reprezentanți cu siguranță ar fi mai mare atât timp cât poporul ar ști că are o posibilitate legală de a opri situația în care anumite grupuri de putere ar impune acte legislative și comportamente politice, care ar aduce atingere suveranității poporului și implicit a României.

03.4.3 Avem certitudinea că poporul român în majoritatea sa are decența de a utiliza acest drept doar în situațiile în care este absolut necesar, pentru a produce efecte de care chiar este nevoie în societatea românească și că astfel se va putea produce o schimbare benefică prin trecerea de la mișcările de stradă la acțiuni mai civilizate, cu valoare juridică.

03.4.4 A fost prevăzut clar mecanismul de exercitare postelectorala a votului de tip acțiune corectiva (votul de recall) de către electorat, numai că nu colectiv, ci individual, când persoana se considera nedreptățită direct de rezultatul muncii unuia sau a mai multor reprezentanți. Nu am putut satisface dorințele exprimate de a furniza soluții copiate de la alte popoare, deoarece niciun popor nu a ajuns încă cu gândirea la o astfel de soluție, dar noi o consideram oportună în acest context social. Nu are legătură nici cu tipurile de democrație studiate în școlile politice, ci provine ca soluție necesară din funcționarea sistemelor de management. Formele de organizare a sistemului social, care nu au acest tip de acțiune corectiva, falimentează periodic atunci când erorile acumulate fac imposibila continuarea funcționarii. Atunci apar războaiele, genocidul si revoluțiile. Este de preferat sa fie rezolvate din timp aceste aspecte într-o maniera nonviolenta, prin vot permanent. 

03.5  Al cincilea concept cu omisiuni,  subordonat ierarhic față de conceptul de rang superior menționat la paragraful 02 și care se află într-o relație asociativă față de acesta, este acela de imunitate a Președintelui României și se regăsește în următorul articol din Constituția în vigoare:

TEXT ACTUAL:

Incompatibilităţi şi imunităţi

ARTICOLUL 84
(1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.

(2) Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător.

TEXT PROPUS PRIN INIȚIATIVA LEGISLATIVĂ CETAȚENEASCĂ:

Incompatibilităţi şi imunităţi

ARTICOLUL 84
(1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.

(2) Preşedintele României se bucură de imunitate, cu exceptia situatiei cand Autoritatea Electorală Permanentă confirmă pierderea legitimității ca urmare a faptului ca numărul voturilor de retragere a legitimității depașește cu unu numarul de voturi valide obținute de Președintele României în cadrul alegerilor electorale. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător.

Expunere de motive:

03.5.1 Ca urmare a pierderii legitimitatii, persoana deținătoare a mandatului de reprezentare ca Președinte al României, pierde și imunitatea asociată acelui mandat.

03.6  Al șaselea concept cu omisiuni,  subordonat ierarhic față de conceptul de rang superior menționat la paragraful 02 si care se afla intr-o relație asociativă față de acesta, este acela de imunitate parlamentară și se regăsește în următorul articol din Constituția în vigoare:

TEXT ACTUAL:

Imunitatea parlamentară

ARTICOLUL 72
(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

TEXT PROPUS PRIN INIȚIATIVA LEGISLATIVĂ CETAȚENEASCĂ:

Imunitatea parlamentară

ARTICOLUL 72
(1) Deputaţii şi senatorii se bucură de imunitate, cu exceptia situatiei cand Autoritatea Electorala Permanenta confirma pentru un oricare deputat sau senator pierderea legitimitatii mandatului de reprezentare, ca urmare a faptului ca numarul voturilor de retragere a legitimitatii depaseste cu unu numarul de voturi valide obtinute de acel deputat sau senator în cadrul alegerilor electorale.

(2) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(3) In situatia retragerii legitimitatii mandatului de reprezentare, pentru un oricare deputat sau senator, Parlamentul trebuie sa revalideze toate actele normative în care au fost implicați, dacă au făcut obiectul petițiilor și/sau referendumurilor.  

(4) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(5) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

Expunere de motive:

03.6.1 Ca urmare a pierderii legitimitatii, persoana deținătoare a mandatului de reprezentare ca senator sau deputat, pierde și imunitatea asociată acelui mandat.

03.6.2 Chiar dacă votul este secret, motivația cea mai importantă pentru retragerea legitimității unui ales, o reprezintă impactul produsului muncii acestuia asupra calității vieții la nivelul persoanelor individuale din popor, fie prin conținutul prevederilor actelor normative sau deciziilor politice la care a contribuit, fie prin efectele produse.

03.6.2.1 O situație gravă, de pierdere a mandatului de reprezentare, ca urmare a voturilor de retragere a legitimității, nu poate fi disociată de produsele muncii acelui ales, care au făcut deja obiectul unor petiții și/sau referendumuri.

03.6.2.2 Restul parlamentarilor trebuie să își asume răspunderea pentru menținerea integrității procesului legislativ, revalidând toate actele normative și/sau deciziile politice, care au făcut obiectul petițiilor și referendumurilor.   

04 Concluzii:

04.1 SCOATEREA ÎN EVIDENȚĂ A PROIECTĂRII CU ERORI ȘI OMISIUNI A CELUI MAI IMPORTANT PROCES EXISTENT ÎN SISTEMUL SOCIAL DIN ROMÂNIA

Dintre toate procesele desfășurate simultan în instituțiile de stat, economice, religioase, civile, familiale, care formează sistemul social în România după 1991, există un singur proces, care a fost și este atât de important încât fiind proiectat cu erori și omisiuni a avut și are capabilitatea de a deturna de la funcționarea conform scopului intenționat toate celelalte procese ale sistemului social. Acest proces este procesul de transfer al legitimității de a folosi puterile legislativă și executivă de la nivelul statului român, de la popor la reprezentanții locali și parlamentari, în exercitarea suveranității sale. 

Aceasta legitimitate este cheia către componentele puterii personale a persoanelor cu mandat de reprezentare, care au ajuns și ajung să folosească puterile statului, in exercitarea voinței lor: accesul la informație, accesul la expertiza de a folosi informația, accesul la componentele de recompensare și de coerciție. Aceasta este puterea reala țintită, care a permis și permite forțarea schimbării comportamentului atât la nivelul persoanelor individuale, cât și la nivelul întregului popor prin produsele legislative create și prin modul în care au fost și sunt implementate în realitatea sociala. Această putere trebuia să producă efecte benefice, în interesul poporului deținător al suveranității naționale.

Numai că, urmare a erorilor și omisiunilor din cele șapte articole din Constituție, care au eliminat postelectoral exercitarea nemijlocita a suveranității naționale de către popor, această putere de la nivelul persoanelor cu mandat de reprezentare locală și parlamentară a căpătat caracteristicile unei puteri absolute.

Problema a apărut când o parte dintre "beneficiarii" erorilor și omisiunilor amintite, au preluat transpartinic, prin produsele legislative create, controlul politic și economic asupra sistemului social și asupra populației. Și astfel, poporul român a fost constrâns, ca urmare a erorilor si omisiunilor prezentate, ca după ce tocmai ieșise dintr-o cultura duplicitara, să ajungă captiv într-o alta cultura duplicitara. 

Această cultură duplicitara a "beneficiarilor" poate fi descrisa prin existența simultană a unei interfețe oficiale a sistemului politico-economic, declarativ orientată spre interesul poporului, dincolo de care exista o a doua interfață nepublica, în care se desfășoară în realitate interacțiunile politico-economice, fiind cea in care se tranzacționează valori imoral competitive și/sau ilegale. 

Astfel, partea din popor care nu a beneficiat de aceste alterări legislative (și care tranzacționează preponderent valori moral competitive și legale), chiar și din poziția de reprezentant local sau parlamentar, a fost obligată injust să suporte corupția generalizată a părții din popor care a beneficiat de aceste alterări (și care tranzacționează preponderent valori imoral competitive și/sau ilegale) și abuzurile acestora. 

Fără sfârșit șirul abuzurilor săvârșite prin folosirea puterii absolute asupra părții din popor "nebeneficiare" de pe urma erorilor și omisiunilor amintite. Cu șanse minime încercarea de a trai demn, tranzacționând preponderent valori moral competitive și legale, motiv pentru care o mare parte a populației nebeneficiare s-a conformat, ca urmare a puterii absolute folosite cu iresponsabilitate sociala de către acești "beneficiari" și de către adepții lor.   

"Cultura" acestora este transpartinica, apatrida, orientata spre profit obținut prin simularea calității produselor și serviciilor și orientată împotriva Familiei. Reprezintă nepublic "partidul politic" cel mai puternic din România, câștigător faptic direct sau indirect, al tuturor alegerilor electorale. Caracterul apatrid face ca acești "beneficiari" să poată avea un viitor diferit de viitorul poporului român, oriunde altundeva. Numai că, toate aceste aspecte sunt consecința unor erori și omisiuni, cu caracter de fraudă legislativă, existând doar atât timp cât există și aceste erori și omisiuni.

Important pentru acest demers legislativ este că dovezile abuzurilor fiind doar la nivelul persoanelor individuale, s-a dovedit a fi fost fără eficacitate utilizarea mecanismelor democrației colective (petiții, referendumuri). Din acest motiv rezultă că reacția la nivelul persoanei individuale cu drept de vot este mai potrivită în perioada postelectorală. În al doilea rând, maniera colectiva de exercitare a suveranității naționale permite utilizarea mecanismelor de manipulare în masă, în timp ce acestea devin neoperaționale pentru voturile de retragere, exprimate individual, separat de colectivitate.

Prin contrast, cultura drepturilor omului a fost gândita de oameni, care merită respectul popoarelor și care au văzut cu ochii lor capătul drumului pentru societățile conduse de stăpâni de joasa factura și de sclavii lor fericiți. De aceea se poate afirma că efectele restului ilegalităților săvârșite de persoane individuale de la nivelul poporului sunt mici abateri față de efectele alterării legislative obiect al prezentei inițiative legislative cetățenești.

 04.2 DEMERSUL DEMONSTREAZĂ DECALAJUL ÎNTRE CONCEPTELE FUNDAMENTALE ALE SISTEMULUI LEGISLATIV (SECOLUL AL XVII-LEA) ȘI CONCEPTE OPERAȚIONALE ÎN MEDIUL ECONOMIC (SECOLUL AL XXI-LEA)

Această inițiativă legislativă cetățenească de modificare a Constituției descrie de ce proiectarea acestui proces reprezintă o proiectare cu erori și omisiuni, utilizând pentru conștientizare, concepte internaționale logice și diametral opuse, existente în standardele de sistem de management elaborate de Organizația Internațională de Standardizare, care sunt operaționale simultan în același sistem social în care sunt operaționale și prevederile constituționale privind acest proces.

Între o Constituție structurată în baza unor concepte valabile la nivelul anilor 1792, într-o perioada când fostul rege al Franței era încă la putere și care nu au mai fost valabile încă din 21.01.1793, adică de acum mai bine de 200 de ani, prin dispariția acelui rege, pe de o parte și un mediu economic global în care milioane de organizații economice funcționează după reguli complet diferite de conceptele Constituției, pe de altă parte, ceea ce este logic să se corecteze este abordarea din sistemul legislativ și în special din Constituție. Degeaba este atât de severă și precisă legislația de execuție, dacă sunt erori și omisiuni în conceptele fundamentale din Constituție privind preluarea puterii în stat. 

04.3 DEMERSUL NU ÎȘI PROPUNE SĂ ENUMERE TOATE CONSECINȚELE PROIECTĂRII CU ERORI ȘI OMISIUNI A CELUI MAI IMPORTANT PROCES EXISTENT ÎN SISTEMUL SOCIAL DIN ROMÂNIA

Din perspectivă istorică, textul articolului 2 din Constituția României, legal încă din 1991 (care a adus atingere suveranității naționale a poporului roman 30 de ani), a produs deja multe efecte nefaste modificând cultura națională, precum și cultura organizațională din toate tipurile de instituții.

Nu ne-am propus să facem nicio listă cu consecințele erorilor și omisiunilor prezentate mai sus, asupra suveranității naționale. Aceste consecințe acumulate într-un interval de peste 30 de ani după 1991 sunt prea cunoscute ca să le mai enumerăm. Am dorit să arătăm că în secolul al XXI-lea, foarte multe persoane nepublice, fără ranguri și demnități în stat, înțeleg foarte bine imaginea de ansamblu, care nu mai este apanajul înțelegerii unor minorități inițiate.

 

Față de cele prezentate mai sus, vă supunem spre dezbatere și aprobare prezenta inițiativă legislativă cetățenească.

Inițiator:

Comitetul de Inițiativă Cetățenească

 

 


 

 

 

 

 

 

 

 

                  

 

[1] SR EN ISO 9000:2015 - Sisteme de management al calitatii Principii fundamentale și vocabular

[2] Charles J. Chaput

 

[3] Art. 1, alineatul 4 din Constituția României 

[4] Art. 69, alineatul 2 din Constituția României 

[5] Art. 90 din Constituția României

[6] Art. 61, alineatul 1 din Constituția României

[7] Art. 1, alineatul 3 din Constituția României

[8] art. 16 / CDL-AD(2019)011rev-e Report on the recall of mayors and local elected representatives, adopted of by the Council for Democratic Elections, at its 65th meeting, Venice, 20 June 2019 and by the Venice Commission at its 119th Plenary Session, Venice, 21-22 June 2019 ( https://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-AD(2019)011rev-e )

[9] Adaptare similară cu fig. 1 din ISO 22000:2018

[10] Art. 2, alineatul 2 din Constituția României

[11]  EN ISO 9001:2015 / cap 10.2; cerință comună tuturor standardelor de sistem de management în baza  ISO/IEC Directives Part 1 - Consolidated ISO Supplement – Procedures specific to ISO / Appendix 2 (normative) / 10.1 Nonconformity and corrective action ( https://www.iso.org/directives-and-policies.html )

[12] https://www.iso.org/the-iso-survey.html 

Information

Scopul infiintarii asociatiei cu caracter apolitic Societatea pentru Proiecte Morale Structurate Calitativ este promovarea unor produse morale structurate calitativ, cu scopul de a creste calitatea vietii copiilor, in special a celor neasistati social si proveniti din familii fara vizibilitate publica.

Blog